Ceea ce se desfășoară zilele acestea sub ochii noștri nu mai poate fi confundat cu o întâmplare, o dezbatere sau o coincidență.
Este o execuție mediatică la comandă, iar cei care cunosc mecanismele reale ale puterii din România știu exact cum arată începutul unei asemenea operațiuni. Zgomot isteric. Țintă unică. Etichete radioactive. Și aceeași rețetă murdară scoasă din arsenalul clanurilor subterane care controlează părți din stat de peste trei decenii.
Retragerea Programului „Golden Visa” din Senat, în urma evaluării CSAT, este doar pretextul. Un subiect tehnic, discutabil, care putea fi tratat instituțional, responsabil, cu argumente. Dar scopul nu a fost niciodată lămurirea publicului. Scopul a fost compromiterea. Nu a proiectului. Nu a ideii. A unui om: Mircea Abrudean.
🗞️ Citește și Acestea
În tot acest vacarm isteric se omite deliberat un fapt fundamental, care demontează întregul scenariu de manipulare. Proiectul „Golden Visa România” a fost inițiat de senatorul Varga Glad, lucru afirmat public, neechivoc, chiar de acesta, în timp ce restul parlamentarilor, inclusiv Mircea Abrudean, au fost simpli semnatari ai demersului legislativ. Mai mult, inițiatorul de facto a explicat clar că proiectul a fost gândit exclusiv ca un instrument de atragere a investițiilor reale, într-un context în care România are unul dintre cele mai necompetitive cadre din UE pentru investitorii străini. În mod intenționat ignorat de haita mediatică este și faptul că mecanismul propus includea, încă din forma inițială, două etape distincte tocmai din rațiuni de securitate: o verificare preliminară riguroasă, urmată de realizarea investiției și acordarea dreptului de ședere doar după confirmarea conformității. Retragerea proiectului, în urma analizelor instituționale și a evaluării CSAT, a fost o decizie responsabilă și corectă într-un stat funcțional. Dar aceste explicații nu au nicio valoare pentru clanurile subterane și goarnele lor, pentru că adevărul strică narațiunea de linșaj deja pregătită.
Și apoi apare arma grea: Rusia.
De fiecare dată când aceste clanuri simt că le scapă controlul, scot aceeași sperietoare. Eticheta de „prorus” este lipită rapid, isteric, fără probe și fără rușine. Nu mai contează logica, faptele sau buna-credință. Contează doar inducerea fricii. Pentru că un public speriat nu mai pune întrebări.
Momentul nu este o întâmplare. Exact în această perioadă au apărut informații tot mai consistente că Mircea Abrudean ar putea fi luat în calcul pentru funcția de director al SRI. Iar aici a sunat alarma generală. Pentru că acesta este punctul unde clanurile subterane intră în modul de avarie. Acolo unde nu mai există compromis, ci doar eliminare.
Conducerea SRI nu este o funcție banală. Este o intersecție de informații, putere și influență. Este locul unde se adună secretele și unde se pot închide sau deschide robinete. Iar acolo, în viziunea clanurilor, nu trebuie să ajungă decât „omul potrivit”. Adică omul lor.
Un pas greșit pentru ei ar fi un om tânăr, de 41 de ani, care nu provine din familiile consacrate ale sistemului, care nu este legat ombilical de rețelele vechi, care nu datorează favoruri și nu răspunde la comenzi din umbră. Pentru asemenea profil, eticheta este pregătită dinainte: „pericol”, „risc”, „omul rușilor”.
Atacul împotriva lui Abrudean nu este accidental. Este coordonat. Este sincronizat. Este executat de aceleași structuri media care, de ani de zile, funcționează ca instrumente de reglare de conturi. Se simte ordinul transmis informal. Se vede lipsa totală de nuanță. Se recunoaște limbajul repetitive al clanurilor care își apără teritoriile.
Această presă nu investighează. Nu verifică. Nu caută adevărul. Livreză verdictul înainte de proces. Pentru că rolul ei nu este să informeze, ci să distrugă. Reputații. Posibile cariere. Șanse reale de schimbare.
Clanurile subterane au o teamă viscerală: pierderea controlului. Nu acceptă figuri necontrolabile și nici oameni care nu pot fi ținuți în șah cu dosare, relații sau dependențe vechi. Iar când simt că un astfel de om ar putea ajunge într-o poziție-cheie, reacționează brutal.
De aceea s-a apăsat pe trăgaciul mediatic. De aceea a fost aruncată Rusia în mijlocul discuției, ca o bombă emoțională menită să anuleze orice dezbatere rațională. Este arma lor favorită atunci când nu mai au argumente.
Adevărul este incomod, dar simplu: nu asistăm la o criză de securitate, ci la o criză de putere. Bătălia pentru șefia SRI a început deja, chiar dacă se duce pe ascuns. Iar prima fază este, ca de obicei, murdară.
Cine vrea să-l transforme pe Mircea Abrudean într-un „om al rușilor”? Clanurile care se tem. Cele care știu că numirea greșită pentru ele ar putea însemna începutul sfârșitului.
Restul e fum. Mult fum. Și o execuție pe care românii ar trebui să o privească fără ochelarii de ceață serviți zilnic de aceleași goarne.
